luni, 19 noiembrie 2007

Apusul crucilor

Mereu bisericile mi s-au parut reci, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Cladiri mari de caramida ca si cum marimea naste credinta. Si toate bisericile scot sunete grele, macabre, de jale. Cand soarele apune peste turle bisericile se transforma, te infioara, nasc povesti cu vampiri si varcolaci. Zidurile reci te ameninta parca sa treci mai repede, intunericul dinauntru isi asteapta demonii, noaptea se duce o lupta pe viata si pe moarte. Bisericile nu ar putea fi niciodata altfel, secretele ascunse intre ziduri le mai tradeaza uneori natura. Cand vedeti ca soarele apune peste cruci treceti mai departe, in Transilvania s-au scris candva povesti adevarate.
Publicat de la

4 comentarii:

  1. M.20 noiembrie 2007 la 03:29:00 EET

    soarele apune si peste noi... cateodata ne asemanam cu acele biserici macabre care pozeaza si impun maretie, dar pe dinauntru sunt goale, si rasuna puternic singuratatea...

    ce sa ii fac e 3 dimineata :P nu ma pot gandi decat la vampirii din noi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. M.20 noiembrie 2007 la 03:31:00 EET

    mi-am adus aminte... nu ai vrea sa intri intr-un joc intre bloggeri? asa de dixtractie... suntem trei pana acum si fiecare vine cu cate o idee pe rand pentru un post: o poza pe nush ce tema, o poezie, un short story, etc. daca te intereseaza, asa de fun ca vrem sa adunam cati mai multi. da' numa buni si seriosi :))
    let me know.
    good night sau morning :D

    RăspundețiȘtergere
  3. cavalera' noii lumi20 noiembrie 2007 la 13:24:00 EET

    1. adevar graiesti. si desi era mai devreme cand am scris postul asta tot la vampirii din noi imi era gandul

    2. de ce nu... I'm in :D

    RăspundețiȘtergere
  4. M.20 noiembrie 2007 la 14:40:00 EET

    super your in. fie ca iti postezi o poza cu cana ta de ceai/cafea fie astepti urmatoarea provocare data de mine :D

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)