O poveste cu fluturi (scrisa mai demult), pentru M, pt ca am auzit ca ii plac fluturii. (ii pare rau ca nu am nici o poza cu fluturi asa ca am recurs la un desen)
A fost odata pe vremuri grele o mica omida verde. Toata viata traise linistita, vazandu-si de treaba ei, tarandu-se pe pamant; si cu toate ca viata nu ii era grea, simtea in sufletul ei un gol adanc, trebuia sa umple golul. Dar de unde atata suferinta? Raspunsul veni pe nesteptate, in ziua in care vazu un tanare fluture si se indragosti de el, dar ea era o simpla omida, si aripile nu se aratau ca ar vrea sa ii creasca cum se intampla la alte surate ale ei, omizile rosii. Insa ea in momentul acela decise ca va face tot ca ii sta in putinta sa devina fluture. A inceput sa colinde lumea ei mica, sa intrebe pe altii mai educati ce este de facut. A ajus si la o batrana omida, istovita de povara vietii, dar cu sufletul inca tanar. Aceasta ii spuse ca se poate, cu conditia ca dragostea ei pentru tanarul fluture sa fie dintre cele mai curate, a vrut insa sa o atentioneze in legatura cu ceva, insa omida noastra era prea incantata ca sa ii mai pese. Primi deci in dar de la batrana omida niste aripi uscate, dar de un albastru superb, si cateva picaturi din seva unei plante ce se gasea in inima padurii. Isi puse aripile, si se unse la baza lor cu seva ceeia, si prin minune un fluture minunat prinse viata. Se duse numaidecat sa isi cunoasca alesul inimii, numai ca acesta nu era singur. Desi paruse ca la inceput fusese ceva intre ei, ba chiar fluturele incepuse sa o placa asa cum era ea, iata ca acum in secret avea pe altcineva. Si biata omida, acum devenita fluture nu mai apuca sa scunoasca adevarata dragoste, nu apuca sa se bucure de viata, caci ceea ce nu ascultase de la batrana omida se intampla. Fluturii nu traiesc mai mult de o zi.
Povestea asta are si o morala, trageti ce concluzie vreti.
A fost odata pe vremuri grele o mica omida verde. Toata viata traise linistita, vazandu-si de treaba ei, tarandu-se pe pamant; si cu toate ca viata nu ii era grea, simtea in sufletul ei un gol adanc, trebuia sa umple golul. Dar de unde atata suferinta? Raspunsul veni pe nesteptate, in ziua in care vazu un tanare fluture si se indragosti de el, dar ea era o simpla omida, si aripile nu se aratau ca ar vrea sa ii creasca cum se intampla la alte surate ale ei, omizile rosii. Insa ea in momentul acela decise ca va face tot ca ii sta in putinta sa devina fluture. A inceput sa colinde lumea ei mica, sa intrebe pe altii mai educati ce este de facut. A ajus si la o batrana omida, istovita de povara vietii, dar cu sufletul inca tanar. Aceasta ii spuse ca se poate, cu conditia ca dragostea ei pentru tanarul fluture sa fie dintre cele mai curate, a vrut insa sa o atentioneze in legatura cu ceva, insa omida noastra era prea incantata ca sa ii mai pese. Primi deci in dar de la batrana omida niste aripi uscate, dar de un albastru superb, si cateva picaturi din seva unei plante ce se gasea in inima padurii. Isi puse aripile, si se unse la baza lor cu seva ceeia, si prin minune un fluture minunat prinse viata. Se duse numaidecat sa isi cunoasca alesul inimii, numai ca acesta nu era singur. Desi paruse ca la inceput fusese ceva intre ei, ba chiar fluturele incepuse sa o placa asa cum era ea, iata ca acum in secret avea pe altcineva. Si biata omida, acum devenita fluture nu mai apuca sa scunoasca adevarata dragoste, nu apuca sa se bucure de viata, caci ceea ce nu ascultase de la batrana omida se intampla. Fluturii nu traiesc mai mult de o zi.
Povestea asta are si o morala, trageti ce concluzie vreti.
nu stiu ce se intampla ca lumea posteaza special pentru mine :D
RăspundețiȘtergeremorala..hmm... mi-e lene sa caut morala. dar transpusa povestea asta in realitate coincide perfect cu viata multor 'omizi' devenite 'fluturi' printr-un super efort, peste noapte.
eu cred ca se merita sa fii fluture si pentru o singura zi, chiar daca si in ziua aceea ai parte de suferinta. macar pentru o zi, ultima ta zi esti o minunatie de fiinta, cu aripi albastre nespus de frumoase.
si desenul e foarte sugestiv (cred :)) )
si era sa uit: multumesc.
hmm cred ca se cheama advertising, senisbilizarea publicului, atragerea de clienti fideli (glumeam desigur, motivul nici eu nu l-am stabilit cu precizie, mi-a placut doar sa fac asta)
RăspundețiȘtergereacuma vine intrebarea merita cu adevart sa fii fluture ori ba?
- vazand partea plina a paharului - aripile alea confera un alt grad de libertate, omida ar fi putut vedea mult mai multe intr-o singura zi decat in toata viata ei (acum se pune problema daca se poate apluca in viata reala sau nu)
- pe de alta parte frumuseata care trebuie sa ne preocupe pe noi nu are de aface cu modelul aripilor sau culoarea lor. frumusetea vine din interior. si o omida poate fi la fel de frumoasa ca un fluture.
(desigur frumusetea sufletului nu-i destula, mai trebuie si un pic de minte pt un anumit grad de libertate - deja ma gandesc ca merge un alt blog pe tema asta)
cu placere ;)
intotdeauna se merita sa fii fluture, indiferent de sacrificii.
RăspundețiȘtergeremai facut sa rad: omida frumoasa pe dinauntru. ii ca si in bancul acela: intoarce-o pe dos :))
la oameni merge;)