Suflete inchise

Magazinul e inchis, azi nu se fac nunti, viata s-a oprit pentru o secunda. Azi iubirea are pauza si oamenii respira. Raman vitrinile bine aranjate, raman sa ne dea impresia unei vieti perfecte. Manechine bine puse la punct, atat de reale. O sa duci acasa un manechin si poate o sa ai o viata perfecta, manechinul nu are nevoie de mancare, de caldura, de saruturi dimineata. Insa pe lume nu sunt numai manechine, nu sunt numai rochii albe de mireasa... multi nu isi pot permite asa ceva. Lumea trece nepasator pe strada, admira vitrinele, domnisoarele viseaza la astfel de rochii, nimic nu e mai important ca o nunta ideala. Si poate nu ne pare mult, cateva milioane ne pot cumpara zambete false pe buze, cateva milioane pret de cateva ore, bani care insa in alta parte ar aduce cu adevarat lumina in casa, bani pt oameni care nu cunosc altceva decat bolile, foamea si frica. Nu incurajez saracia dar nici prostia. Oricum vorbesc in zadar, ce va pasa? Maine o sa treceti pe langa magazin si va fi deschis, pacat ca sufletele voastre raman inchise. Nu ma recunosc in noua lume.