Au fost zile de vara insorite pierdute prin tren, au fost clipe frumoase traite la firul ierbii, au fost zile ploioase pe care le petreceam in balcon, au fost priviri curioase aruncate la repezeala. Amintiri adunate intr-un an intreg. Acum parca nu mai cunosc trenul ce trage in gari parasite iar oamenilor le-a ajuns aventura. O sa caut iar oameni si priviri tematoare, o sa caut iar zambete aruncate la nimereala. O sa fie altfel, o sa apreciez si mai mult caldura.
Noua lume inca asteapta sa se bucure si ea odata cu mine.
Noua lume inca asteapta sa se bucure si ea odata cu mine.
Eu voi fi aici ! Si nu se stie niciodata daca ce a fost nu se va mai repeta :) timpul parca nu e pierdut inca ! succese Oana !
RăspundețiȘtergereStiu Victor ca exista sansa sa repetam ce am facut o vara intreaga, sa nu ramanem numai cu amintiri, dar asta e legat de noi, cu siguranta fiecare a mai facut ceva si pt sine, si in cazul meu acolo simt ca ceva s-a schimbat. Stiu ca acum nu as mai da cu banul pentru urmatorul tren care pleaca din gara, sau poate ma insel. Astept sa vina iar vara, sa gasesc oameni nebuni.
RăspundețiȘtergereEu sincer as da iar cu banul, as risca iar :) nu prea m-ar deranja daca s-ar ivii astfel de situatii. Eh, vom vedea in primavara-vara ! pana atunci un blow-kiss :))
RăspundețiȘtergere