sâmbătă, 12 ianuarie 2008

In drum spre nicaieri


Ultimul pasager in drum spre nicaieri. O femeie care nu vrea sa lase in urma trecutul, care inca spera ca destinatia ii va fi cunoscuta. Nu stie cand a inceput calatoria ei si de ce inca merge, a uitat de mult cine e, singura lume pe care o stie e in alb si negru, are perdele roase si scaune din plastic. In trenul asta nu ai nevoie de bilet, cine sa scrie pe el unde merge sau cand ajunge?! Drumul spre neant e plin de ocolisuri. Cu toate astea din cand in cand nasul insa taxeaza, scrie in carnetel ca pasagerul circula fara bilet pana la statia urmatoare. Nici nu baga de seama ca de atatia ani pixul nu ii mai scrie.
Am coborat din tren in pustiu, intr-o gara vopsita in albastru. Trenul a disparut in urma mea, ultimul pasager din el continua inca sa isi traiasca povestea.

5 comentarii:

  1. haiku

    omul - pasager
    in ultimul tren fara
    destinatie

    filozofia mea de viata se bazeaza pe ideea aceasta: viata noastra este ca un tren fara destinatie. Noi nu stim cand ne oprim, in ce gara coboram, insa calatorim in continuare. In vagonul nostru urca diferite persoane, care ne parasesc mai devreme sau mai tarziu, sau care poate calatoresc alaturi de noi pana la capatul drumului.

    O sa te mai urmaresc...

    Senin in tine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot decat sa iti dau dreptate in ceea ce ai spus. Caut si eu in ultima vreme sa ma urc in cat mai multe trenuri, atat la propriu cat si la figurat.
    Multumesc pentru vizita, te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  3. dar c faci knd trenul tau e un tren de bani si cineva urca si jefuieste trenul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Zambesti. Calatoria e cu atat mai frumoasa cu cat nu amesteci clipele frumoase cu materialul.

    RăspundețiȘtergere