Ne place sa ne inchipuim timpul asemenei unui ouroboros, sau mai bine zis viata? Dar daca totul ar avea forma unei scoici, o spirala, undeva totul se termina pentru a putea fi abosrbit inauntru si lumea o ia de la capat in sens invers. Mi-ar placea sa stiu totusi ca nu va fi asa, ca odata incheiat acest ciclu valurile vor spala totul. Nu ne vom putea aminti de vietile noastre decat prin nisipul de sub talpi. Ah cate scoici zac macinate in el. Nisipul insa esre creator, din el se face sticla, vom privi atunci prin obiectivele noastre cu sansa de a readuce la viata franturi din sute de povesti. De aceea fotografia trebuie sa aiba ceva de transmis, mereu. Cand ratam inseamna ca nu ne ridicam la valoarea intregii lumi. Nisipul se lasa purtat de vant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu