Mai tineti minte toboganele cu apa, leaganele improvizate si rotile care ne ridicau la inaltime? Toate ne-au marcat copilaria, dar cu timpul am uitat de ele, alte inventii mai noi le-au luat locul. Fiecare particica din amintirile noastre zace uitata pe undeva, intr-un colt de pod, intr-o padure. Trecem cu nepasare pe langa ele, cine sa mai zareasca o roata parca pietrificata? Cine sa mai vrea sa se mai dea inca odata in ea? Natura iarta ca a invins din nou, in cativa ani nimic din ce am fost noi odata nu se va mai vedea, iar noi trecem nepasatori mai departe, nu avem timp pentru aceste "nimicuri", avem familii de intretinut, cariere de construit.vineri, 18 ianuarie 2008
Din ce am avut...
Mai tineti minte toboganele cu apa, leaganele improvizate si rotile care ne ridicau la inaltime? Toate ne-au marcat copilaria, dar cu timpul am uitat de ele, alte inventii mai noi le-au luat locul. Fiecare particica din amintirile noastre zace uitata pe undeva, intr-un colt de pod, intr-o padure. Trecem cu nepasare pe langa ele, cine sa mai zareasca o roata parca pietrificata? Cine sa mai vrea sa se mai dea inca odata in ea? Natura iarta ca a invins din nou, in cativa ani nimic din ce am fost noi odata nu se va mai vedea, iar noi trecem nepasatori mai departe, nu avem timp pentru aceste "nimicuri", avem familii de intretinut, cariere de construit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte inspirat. atat imaginea cat si textul... noi ne descompunem, ceea ce suntem sau am fost dispare, dar noi ignoranti trecem mai departe... ce idioti suntem :)
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult fotografia, textul e pe masura ei...si totusi fotografia e geniala!:)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut :)
RăspundețiȘtergere